E' una poesia sul peto, esremamente rivelatrice secondo me. Purtroppo essendo scritta in dialetto siculo non so quanti di voi la capiranno; magari in seguito la tradurrò.
Piritu, piritu, sticchiu di culu…
E’ cannunata, è strepitusa bumma
sonora trumma chi ti sgrida in mussu
chi tuttu è lussu, vanità e materia
la tua miseria.
Tu non aduli e ccù manera cruda
semplici e nuda, esponi a nui la cosa
chi fu nascosta, e nni l’ammustri e sguazzi
‘ntra li mustazzi.
E mentri l’omu soffri malamenti
chi sia un fitenti lu rinfacci appienu,
e chiudi in senu nell’interna salma
di mmerda un’alma.
Omo superbu indarno ti risuchi
e li suffùchi, e scanzi lu rumuri
ma cc’è l’oduri evaporanti a strisci
ca ti tradisci.
Specchiu di santità, cui in tia s’affaccia
la virtù abbraccia; e cci farai tu sulu
santu Culu conusciri la crita di
nostra vita.
Vui chi mustrati contra stu Profetu
odiu indiscretu, ah! no’ lu disprizzati
picchì sempri è malvistu
cui fa chiari e putenti rinfacciamenti.

